MONOCÍT s. n. leucocită monocelulară de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. (< fr. monocyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.] – Din fr. monocyte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOCÍT s.n. (Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. [Var. monocită s.f. / < fr. monocyte, cf. gr. monos – unic, kytos – celulă].
Sursa: Dicționar de neologisme
monocít s. n., pl. monocíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită