Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele monism:

MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur].
Sursa: Dicționar de neologisme

MONÍSM (‹ fr.; {s} gr. monos „singur”) s. n. 1. Doctrină care nu admite decât un principiu constitutiv al fenomenelor sau reduce totul al acest principiu. Materialismul, idealismul, panteismul, mistica (în care raportul eu-tu este abolit) sunt forme de m. 2. M. neutru = teorie expusă de W. James, potrivit căreia natura este alcătuită dintr-un fel de substanță care nu este nici spirituală nici corporală, dar este capabilă de atribute spirituale, cât și corporale în funcție de modul de dispunere a materialului „neutru”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

monísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

monism n. doctrină filozofică care consideră universul ca o unitate vie, ca o ființă colectivă unică și identică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a