Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele monarh:

MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].
Sursa: Dicționar de neologisme

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque.Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*monárh m. (vgr. mónarhos și monárhes, d. mónos, singur și árho, domnesc). Suveran (împărat, rege saŭ principe).
Sursa: Dicționaru limbii românești

monárh s. m., pl. monárhi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

monarh m. 1. capul unei monarhii; 2. fig. Domn: al nopților monarh (luna) EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a