MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a moldoveán (moldovéni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova. – Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc).Sursa: Dicționarul etimologic român
moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MOLDOVEÁN, -Ă (‹ n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.Sursa: Dicționar enciclopedic moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)