Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele molar:

MOLÁR3, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MOLÁR2, -Ă adj. referitor la mol1. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].
Sursa: Dicționar de neologisme

*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

molár1 (referitor la mol1) adj. m., pl. molári; f. moláră, pl. moláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!molár2 (măsea) s. m., pl. molári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molar a. se zice de dinții cei groși ce servă a sfărâma alimentele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare situat în partea posterioară a arcadelor dentare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)