Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele mojdrean:

MOJDREÁN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se folosește la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mojdreán (mojdréni), s. m. – Varietate de frasin (Fraxinus ornus). Sl. (sb., cr.) mezdriti „a (se) decortica”, cu suf. -ean. Se explică prin mană care desprinde de pe trunchi coaja, ce se folosește ca purgativ. După Tiktin, pus în legătură cu mîzgă; după Scriban, din bg. myždrĕn. Cf. mojdan.
Sursa: Dicționarul etimologic român

mojdreán m., pl. enĭ (bg. myždrĕan, mojdrean; rut. modrénĭ, pol. modrzen, mozdrzen, vsl. modrĭenŭ, lárice). Un copac oleaceŭ de munte (fráxinus ornus). Cînd i se fac inciziunĭ, se scurge din el un sirop purgativ numit mană, care se dă maĭ ales copiilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

MOJDREÁN (‹ bg.) s. m. Arbore sau arbust, din familia oleaceelor, înalt până la 10-12 m, cu frunze compuse și flori albe dispuse în panicule terminale, dese (Fraxinus ornus). Crește în regiunile sudice ale României. Sin (reg.) urm.
Sursa: Dicționar enciclopedic

mojdreán s. m., pl. mojdréni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mojdrean m. frasin de munte (Fraxinus ornus). [Vechiu-rom. mojren = pol. MODRZEN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MOJDREÁN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se folosește la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)