MODERATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (factor) care moderează. II. s. m. 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. 2. inhibator care încetinește reacția de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic. (< fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MODERATÓR, -OÁRE, moderatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. n. Substanță folosită pentru încetinirea mișcării neutronilor. – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MODERATÓR, -OÁRE adj. Care moderează. // s.n. 1. Aparat care reglează mersul unor mașini, limitând mărirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane și pianine, cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind astfel foarte slab. 2. Substanță care diminuează viteza neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. [Cf. fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore].
Sursa: Dicționar de neologisme
*moderatór, -oáre s. (lat. moderator). Care regulează, guvernează, domnește: Dumnezeŭ e moderatoru universuluĭ. Care reține în marginile moderațiuniĭ: a fi moderatoru unuĭ partid. S. n., pl. oare. Instrument pin [!] care se regulează mișcarea mașinilor: lampă cu moderator.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moderatór1 adj. m., s. m., pl. moderatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moderatór2 (substanță) s. m., pl. moderatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moderatór3 (dispozitiv) s. n., pl. moderatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MODERATÓR, -OÁRE, moderatori, -oare, s. m., s. f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. Persoană care conduce cu imparțialitate o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. m. Substanță folosită pentru micșorarea energiei neutronilor la reactoarele nucleare. [Pl. și: (4, n.) moderatoare] – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)