Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele mocan:

MOCÁN, mocani, s.m. Nume dat locuitorilor din regiuinile muntoase (în special în Transilvania); cioban din aceste regiuni.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane



MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); spec. cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mocan, mocani s. m. (peior.) om naiv / credul.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mocán, -că s. (răd. moc- din moacă, mocoțan și moglan, rudă cu ung. mokány, om grosolan, mokogni, a vorbi neînțeles, a hondrăni. Cp. cu bădăran). Locuitor de munte, maĭ ales Ardelean (cînd e vorba de cărturarĭ, e ironic). Cĭoban de pin [!] Săcele și împrejurimĭ. Fig. Mocofan, mocîrțan, om necĭoplit. V. momîrlan, moroĭan, țuțuĭan, cojan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mocán s. m., pl. mocáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mocan m. 1. cioban dela poalele Bucegilor, păstor din Carpați; 2. fig. mojic, necioplit. [Dintr’un radical moc (cf. mocăì), de unde moacă, mocan, mocârță, mocofan etc.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mocan m. broscoiu (se aude în Gorjiu). [V. moacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei), care posedă turme de oi; spec. cioban din aceste regiuni; mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)