MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere. 2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână. – Cf. alb. moshë „vârstă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a moáșă f., pl. e (f. d. moș, decĭ oa dift. D. rom. vine ung. masa). Bunică saŭ mătușă (Vechĭ). Femeĭe care o ajută pe alta să nască.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moáșă, -e. s.f. – 1. Femeie bătrână. 2. Bunică. 3. Cea care asistă femeile din sat la naștere: „Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moșica” (Bârlea 1924 II: 194); „Frunză verde de pe coastă / Să trăiască moașa noastră” (Antologie 1980: 147). „A treia zi de Paști sau a doua zi de Crăciun, moașa își adună toate nepoatele și le ospăta” (Antologie 1980). – Cuvânt autohton, cf. alb. moshë „vârstă„; Cuvânt rom. preluat în srb. și slovenă (moša).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
moáșă s. f., art. moáșa, g.-d. art. moáșei; pl. moáșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moașă f. 1. babă, bunică; 2. femeie care stă într’ajutor femeilor ce nasc. [V. moș].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere. 2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână. – Cf. alb. moshë „vârstă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)