MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
moștenitór, -oáre adj. și s. Care moștenește, erede, clironom. Fam. Fiŭ: i s´a născut un moștenitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moștenitór s. m., pl. moștenitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moștenitor m. cel ce moștenește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
