MIȘMÁȘ s. n. 1. (fam.) vin amestecat cu apă minerală sau gazoasă; șpriț. 2. (pl.) afacere, combinație necinstită; învârteală. ◊ vorbe, afirmații scornite. (< germ. Mischmasch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MIȘMÁȘ, mișmașuri, s. n. (Fam.) 1. Amestec de elemente eterogene; spec. amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală. – Din germ. Mischmasch.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MIȘMÁȘ s.n. (Fam.) Vin amestecat cu apă minerală sau cu apă gazoasă; șpriț. ♦ (Fig.) Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală; amestecătură, încurcătură. [< germ. Mischmasch].
Sursa: Dicționar de neologisme
mișmáș (mișmáșuri), s. n. – 1. Talmeș-balmeș, bălmăjeală, amestecătură. – 2. Vin amestecat cu sifon. Germ. Mischmasch (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român mișmaș, mișmașuri s. n. 1. amestec de lucruri eterogene, amestec de băuturi 2. v. matrapazlâcSursa: Dicționar de argou al limbii române mișmáș n., pl. urĭ (germ. mischmasch). Spriț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mișmáș (fam.) s. n., pl. mișmáșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mișmaș n. vin amestecat cu gazoasă sau cu ape minerale: mastică, pelin, mișmaș CAR. [Nemț. MISCHMASCH, amestec, termen introdus de chelnerii austriaci].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIȘMÁȘ, mișmașuri, s. n. (Fam.) 1. Amestec de elemente eterogene; spec. amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală. – Din germ. Mischmasch.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)