MIXT, -Ă I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MIXT, -Ă, micști, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.). ◊ Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MIXT, -Ă adj. Format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊ Școală mixtă = școală frecventată de elevi de ambele sexe; cor mixt = cor format din voci bărbătești și voci femeiești; (mat.) număr mixt = Număr format din numere întregi și din fracții. [Cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat].
Sursa: Dicționar de neologisme
*mixt, -ă adj., pl. m. micștĭ (lat. mixtus, d. miscére, a amesteca. V. mestec, mestricĭon, mistreț, metis). Amestecat, compus din lucrurĭ diferite: corp mixt. Fig. Care ține de unu și de altu: drama e un gen mixt între tragedie și comedie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mixt adj. m., pl. micști; f. míxtă, pl. míxteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mixt a. 1. compus din lucruri diferite: corp mixt; 2. care participă la caractere diferite: gen mixt.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIXT, -Ă, micști, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.). ◊ Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)