mitricá, mitricále, s.f. (înv.) durerile facerii; boală a mitrei (după naștere).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
MÍTRICĂ s. f. v. metrică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mítrică f., pl. e și ĭ (pol. metryka, rus. rut. métrika, matriculă, d. vgr. metrikós, matern. V. mitră, matriculă, matcă). Vechĭ. Condica în care odinioară se însemnaŭ numele celor născuțĭ, înscrișĭ la școală, cununațĭ și morțĭ, cum e azĭ matricula și matricea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MÍTRICĂ (‹ pol.) s. f. Condică a unei biserici în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele.Sursa: Dicționar enciclopedic MÍTRICĂ s. f. v. metrică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)