MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mític adj. m., pl. mítici; f. mítică, pl. míticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)