MISCELANÉU, -ÉE I. adj. format din lucrări diferite. II. s. n. pl. carte, rubrică într-o publicație periodică cuprinzând articole, studii etc. cu un conținut variat. ◊ culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. – var. miscelanea s. n. pl. (< lat. miscellaneus, /II/ fr. miscellanées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MISCELANÉU, -ÉE, miscelanee, adj., s. n. și f. (Livr.) (Rubrică în unele periodice, publicație sau volum) care are un conținut variat și care aparține, de obicei, mai multor autori. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MISCELANÉU s.n. (Liv.) Carte, rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, studii etc. cu un conținut variat. ♦ Culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. // adj. Format din lucrări diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanées, lat. miscellanea – amestecate].
Sursa: Dicționar de neologisme
!miscelanéu (livr.) adj. m.; f. sg. și pl. miscelanéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MISCELANÉU, -ÉE, miscelanee, adj. (Livr.) (Despre rubrici în unele periodice sau publicații ori volume) Care are un conținut variat și care aparține, de obicei, mai multor autori. ◊ (Substantivat) Manuscris miscelaneu. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)