Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele miron:

mirón, miroáne, s.n. (înv.) rugăciune liturgică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

MIRON (MYRON) din Eleuterai (c. 480-c. 430 î. Hr.), sculptor grec. Unul dintre corifeii sculpturii grecești din perioada clasică timpurie. Maestru al redării corpului în mișcare. În creația sa, expresia figurii se umanizează, traducând fie seninătatea interioară (zeița din grupul „Atena și Marsyas”), fie tensiunea („Discobolul”). Operele lui ne-au parvenit numai sub forma unor copii romane.
Sursa: Dicționar enciclopedic


MIRON, Paul (1926-2008, n. Fălticeni), lingvist, filolog și scriitor român. Stabilit în Germania. Prof. univ. la Bonn, Köln, Tübingen și Freiburg im Breisgau. Redactor și director (1973-1981) al revistei „Dacoromania”, apărută la Freiburg im Breisgau. Studii de lingvistică și literatură română, precum și de filologie romanică („Dicționarul lui Tiktin”, „Gramatica română”). Studii despre Cantemir și Eminescu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MIRON, Radu (n. 1927, Codăești, jud. Vaslui), matematician român. Acad. (1993), prof. univ. la Iași. Contribuții în domeniile geometriei diferențiale și al aplicațiilor ei în fizica teoretică, în fundamentarea geometriei și algebrei și topologia algebrică („Geometrie diferențială”, „Topologia algebrică”, „Fibrate vectoriale”). Numeroase noțiuni îi poartă numele (reper M., spații M., conexiuni M. etc.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

miron n. rugăciune liturgică. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Miron m. V. Barnovschi și Costin.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mirón, miroáne, s.n. (înv.) rugăciune liturgică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

MIRON (MYRON) din Eleuterai (c. 480-c. 430 î. Hr.), sculptor grec. Unul dintre corifeii sculpturii grecești din perioada clasică timpurie. Maestru al redării corpului în mișcare. În creația sa, expresia figurii se umanizează, traducând fie seninătatea interioară (zeița din grupul „Atena și Marsyas”), fie tensiunea („Discobolul”). Operele lui ne-au parvenit numai sub forma unor copii romane.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MIRON, Paul (1926-2008, n. Fălticeni), lingvist, filolog și scriitor român. Stabilit în Germania. Prof. univ. la Bonn, Köln, Tübingen și Freiburg im Breisgau. Redactor și director (1973-1981) al revistei „Dacoromania”, apărută la Freiburg im Breisgau. Studii de lingvistică și literatură română, precum și de filologie romanică („Dicționarul lui Tiktin”, „Gramatica română”). Studii despre Cantemir și Eminescu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MIRON, Radu (n. 1927, Codăești, jud. Vaslui), matematician român. Acad. (1993), prof. univ. la Iași. Contribuții în domeniile geometriei diferențiale și al aplicațiilor ei în fizica teoretică, în fundamentarea geometriei și algebrei și topologia algebrică („Geometrie diferențială”, „Topologia algebrică”, „Fibrate vectoriale”). Numeroase noțiuni îi poartă numele (reper M., spații M., conexiuni M. etc.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

miron n. rugăciune liturgică. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Miron m. V. Barnovschi și Costin.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a