Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele miriște:

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, rămase cu rădăcina în pământ după recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. merište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280).
Sursa: Dicționarul etimologic român

míriște f. (bg. merište, d. merá, pășune. V. merea). Vechĭ. Grâne secerate lăsate încă pe ogor. Azĭ. Locu pe unde s´a secerat (grîu, orzu, ovăsu, meĭu). – Și mé-. Și miriștină, pl. ĭ (Trans.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

miriște f. locul unde a fost sămânat grâu: roua dimineții pe miriști risipită BOL. [Slav. MIRIȘTE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; (colectiv) părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare. – Din bg. merište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)