MIRÁT, -Ă, mirați, -te, adj. Nedumerit; surprins; uimit, uluit. – V. mira1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mirát, -ă adj. Cuprins de mirare, surprins. S. f., pl. e. Vechĭ. Minune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mirat a. surprins de ceva neașteptat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIRÁT, -Ă, mirați, -te, adj. Nedumerit; surprins; uimit, uluit. – V. mira1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mirat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mira
