MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mĭorlăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a miorlăi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
miorlăiálă s. f., g.-d. art. miorlăiélii; pl. miorlăiéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 