MINÚSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MINÚSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Literă) mică, de rând, folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MINÚSCUL, -Ă adj. De dimensiuni reduse; (foarte) mic. // s.f. Literă mică. [Cf. fr. minuscule, lat. minusculus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*minúscul, -ă adj. (lat. minusculus, d. minor, minus, maĭ mic). Foarte mic: un insect [!] minuscul. Literă minusculă, 1. literă foarte mică, 2. literă mică, în opoz. cu majusculă. Adv. În mod minuscul: a scrie minuscul.
Sursa: Dicționaru limbii românești
minúscul adj. m., pl. minúsculi; f. minúsculă, pl. minúsculeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită minuscul a. 1. foarte mic; 2. se zice de literele cele mici, în opozițiune cu majuscule.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MINÚSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Literă) mică, de rând, folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)