Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele minunare:

MINUNÁRE, minunări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



minunáre (rar) s. f., g.-d. art. minunắrii; pl. minunắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MINUNÁRE, minunări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

minunare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul minuna