MINERALOGÍE s. f. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru. (< fr. minéralogie, germ. Mineralogie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MINERALOGÍE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralogie, germ. Mineralogie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*mineralogíe f. (îld. mineralo-logie, d. mineral și -logie). Acea parte a științelor naturale care se ocupă de mineralogie: Haüy fu unu din creatoriĭ mineralogiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mineralogíe s. f., art. mineralogía, g.-d. mineralogíi, art. mineralogíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mineralogie f. partea istoriei naturale care tratează despre minerale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MINERALOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)