MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mielușél s. m., pl. mielușéi, art. mielușéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mielușel m. 1. miel mic; 2. numele oltean al trifoiului (ale cărui flori mici alburii aduc cu lâna mielului).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 