MICENIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Micene (Grecia). ♦ artă ~ă = artă dezvoltată în lumea aheeană, din mileniul II î.Chr. ◊ (s. n.) foarte vechi dialect grec. (< fr. mycénien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MICENIÁN, -Ă, micenieni, -e, adj. Care aparține orașului grec Micene și civilizației lui, privitor la Micene și la civilizația lui. [Pr.: -ni-an] – Din fr. mycénien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
micenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. miceniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. miceniánă, pl. miceniéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MICENIÁN, -Ă, micenieni, -e, adj. Care aparține orașului grec Micene și civilizației lui, privitor la Micene și la civilizația lui. [Pr.: -ni-an] – Din fr. mycénien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)