Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele miarță:

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît [!] o mĭarță de copil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

miárță (stârpitură) (pop.) (miar-) s. f., g.-d. art. miárței/miérței; pl. miárțe/miérțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

miarță f. ceva mare cât o merță: o miarță de copil ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît [!] o mĭarță de copil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

miárță (stârpitură) (pop.) (miar-) s. f., g.-d. art. miárței/miérței; pl. miárțe/miérțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

miarță f. ceva mare cât o merță: o miarță de copil ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)