Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele mișuna:

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

mișuná (a ~) vb., ind. prez. 3 míșună
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mișunà V. mișuì.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A umbla de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

míșună, V. mișină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

míșună v. míșină2
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

míșună, V. mișină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

míșună v. míșină2
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)