MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (Înv. și pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meșteșug + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a meșteșugós, -oásă adj. (d. meșteșug). Plin de meșteșug, șiret, viclean: o babă meșteșugoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meșteșugós (înv., pop.) adj. m., pl. meșteșugóși; f. meșteșugoásă, pl. meșteșugoáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meșteșugos a. abil, maestru: un tălpoiu de babă meșteșugoasă la trebile sale cum îi sfredelu dracului CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (Înv. și pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meșteșug + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)