Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele metis:

METÍS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

METÍS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană. 2. (Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr. métis, sp. metiz, cf. lat. mixtus – amestecat].
Sursa: Dicționar de neologisme

Metis, fiica lui Oceanus și a lui Tethys și prima soție a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți (v. și Cronus). Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naște Metis, Zeus a înghițit-o la rîndu-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena (v. și Athena).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

*metís, -ă adj. (fr. métis, d. lat. mĭxticius, de unde vine și it. mestizio, mestizzo, meliccio și sp. mestiz, corcit. V. mestricĭon). Mestricĭon, corcit (maĭ ales vorbind de populațiunile din America).
Sursa: Dicționaru limbii românești

metís s. m., pl. metíși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

metis a. și. m. 1. născut dintr’un om alb și o indigenă americană sau viceversa; 2. provenit din doi indivizi de specii diferite, vorbind de animale sau plante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Descendent provenit din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adjectival) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)