METEOROLOGÍE s. f. știință care studiază atmosfera și fenomenele atmosferice. (< fr. météorologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
METEOROLOGÍE s.f. Știință auxiliară a geofizicii care studiază fenomenele atmosferice. [Gen. -iei. / < fr. météorologie, cf. gr. meteoron – meteor, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
*meteorologíe f. (vgr. meteorología. V. logie). Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de fenomenele atmosferice, de meteore: meteorologia e de mare folos navigatorilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
METEOROLOGÍE (‹ fr.) s. f. Știință care studiază proprietățile atmosferei și fenomenele fenomenele care se petrec în cadrul acesteia. După problemele pe care le studiază, se deosebesc: m. generală (cercetează și interpretează ansamblul fenomenelor din atmosferă), m. sinoptică (studiază macroprocesele circulației generale a atmosferei, respectiv formarea cicloanelor, fronturilor atmosferice ș.a. și efectuează cercetări, pe baza analizei hărților sinoptice și a informațiilor furnizate de stațiile meteorologice, în scopul elaborării prevederilor de timp), m. dinamică (studiază mișcările maselor de aer), m. fizica atmosferică (studiază compoziția și structura atmosferică, circulația căldurii și regimul termic din atmosfera și de la supr. Pământului), aerologia și climatologia. ◊ M. agricolă = disciplină care studiază influențele fenomenelor meteorologice asupra vegetației cultivate, în diferite perioade ale dezvoltării plantelor. ◊ M. spațială = ansamblu de activități meteorologice care folosesc tehnologie spațială de tipul sateliților meteorologici.Sursa: Dicționar enciclopedic meteorologíe (-te-o-) s. f., art. meteorología, g.-d. meteorologíi, art. meteorologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meteorologie f. partea fizicei ce tratează despre meteori și despre variațiunile atmosferei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)