Cautam colaborator matematica

Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele meteor:

METEOR2(O)- elem. „fenomen atmosferic”, „meteorologic”. (< fr. météor/o/-, cf. gr. meteoros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

METEÓR1 s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trăsnet, ploaie, rouă). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. telegramă care conține date meteorologice. (< fr. météore, germ. Meteor, gr. meteoron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or] – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

METEÓR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trăsnete, ploaie, rouă etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. Telegramă care conține date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. météore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent în aer].
Sursa: Dicționar de neologisme

*meteór m. și n., pl. e (vgr. metéoron, d. metá, după, și aeíro, rîdic [!], înalț). Orĭ-ce fenomen natural care se petrece în aer, ca tunetu, fulgeru, ploaĭa, zăpada, curcubeu, grindina, aurora boreală, aerolitele ș. a. Fig. Persoană saŭ lucru de o strălucire vie, subită și trecătoare: Napoleon a fost un meteor în istorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

meteór (-te-or) s. m., pl. meteóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

meteor m. 1. orice fenomen ce se produce în atmosferă (vânt, ploaie, trăsnet, curcubeu): cerul scuturând din a lui ploaie lungi și repezi meteori AL. fig. o bombă, al morții meteor AL.; 2. fig. persoană cu un renume strălucit dar trecător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or] – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)