METAFÁZĂ s. f. stadiu mijlociu al mitozei, între profază și anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear. (< fr. métaphase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METAFÁZĂ, metafaze, s. f. (Biol.) A doua fază în diviziunea celulei prin mitoză, în care fiecare cromozom se împarte în câte doi cromozomi. – Din fr. métaphase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
METAFÁZĂ s.f. (Biol.) Al doilea stadiu al diviziunii celulare prin mitoză. [< fr. métaphase, cf. gr. meta – după, phasis – fază].
Sursa: Dicționar de neologisme
METAFÁZĂ (‹ fr., engl.; {s} meta- + gr. phasis „fază”) s. f. Stadiu mijlociu al unei mitoză sau meioze, care urmează profazei și precede anafaza. Se caracterizează prin deplasarea cromozomilor sau tetradelor către planul de simetrie a fusului celular acromatic, aceștia formând coroana (placa) ecuatorială.Sursa: Dicționar enciclopedic METAFÁZĂ, metafaze, s. f. (Biol.) A doua fază în diviziunea celulei prin mitoză, în care fiecare cromozom se împarte în câte doi cromozomi. – Din fr. métaphase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)