Am găsit 2 definiții pentru cuvantul/cuvintele meserciu:

mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica.
Sursa: Dicționarul etimologic român



mesercíŭ m. (bg. sîrb. mesar, măcelar, d. meso, cu suf. turc. -ciŭ, cum se deduce din Ĭorga, Negoț. 176: pitarĭ și mesercíĭ, măcelariĭ se numeaŭ „meserciĭ”. Tkt. accentuĭază mesércĭ și-l derivă d. sîrb. meearče, dim. d. mesar). Sec. 17. Măcelar.
Sursa: Dicționaru limbii românești