*Mesalína (soția unui împărat roman) s. propriu f., g.-d. MesalíneiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MESALÍNĂ s. f. femeie desfrânată. (< fr. messaline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MESALÍNĂ, mesaline, s. f. (Livr.) Femeie desfrânată. – Din fr. messaline.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MESALÍNĂ s.f. (Liv.) Femeie desfrânată. [< fr. messaline, cf. Mesalina, soția împăratului Claudiu, vestită pentru desfrânarea sa].
Sursa: Dicționar de neologisme
mesalină, mesaline s. f. (livr., iron.) femeie desfrânatăSursa: Dicționar de argou al limbii române mesalínă (femeie desfrânată) (livr.) s. f., g.-d. art. mesalínei; pl. mesalíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MESALÍNĂ, mesaline, s. f. (Livr.) Femeie desfrânată. – Din fr. messaline.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)