Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele merinde:

MERÍNDE, merinde, s. f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



merínde f. pl. (lat. merénda, prînz, d. merére, a merita, a cîștiga; it. merenda, ojină, prînz intermediar între amează [!] și seară; pv. merendo, vfr. marende, sp. merienda. D. rom. vine ung. meringya, rut. merinde, slovac merenda). Proviziunĭ, mîncare luată pe drum. – În Trans. și Mold. nord e fem. sing. (ca încălțăminte): purtînd merindea luĭ săracă (VR. 1911, 8, 222). – P. pl., cp cu colindă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

merínde, s.f., pl. – Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază„; Cuvânt rom. preluat în ucr. (merendá), pol. (mierynda), slovacă (merinda), magh. (meringya).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

merínde s. f., art. meríndea, g.-d. art. meríndei; pl. merínde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

merinde f. pl proviziuni de drum. [Lat. MERENDA, mâncare între prânz și cină: românește cu sensul generalizat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MERÍNDE, merinde, s. f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)