Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele mercenar:

MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparține mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acționează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].
Sursa: Dicționar de neologisme

*mercenár, -ă adj. (lat. mercenarius și, maĭ bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe banĭ: om, soldat mercenar. Avid de cîștig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-ĭ dă leafă (nu pentru patrie), lefegiŭ. Fig. Mercenar al condeĭuluĭ, acela care (chear [!] contra convingeriĭ luĭ) scrie la ziar pentru cel ce-l plătește.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mercenár adj. m., s. m., pl. mercenári; adj. f. mercenáră, pl. mercenáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mercenar a. 1. care lucrează pentru bani: lucrător mercenar; 2. care se face numai pentru câștig: lucru mercenar; 3. fig. care se lasă ușor a fi corupt prin interes: suflet mercenar. ║ m. 1. cel ce lucrează pentru bani; 2. soldat care se vinde pentru bani; 3. fig. om interesat și lesne de corupt cu bani.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)