MÉLOS s. n. 1. melodie, cântec; (p. ext.) muzică. 2. aspectul melodic al muzicii. (< gr. melos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MÉLOS s. n. 1. Melodie, cântec; p. ext. muzică. 2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din ngr. mélos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MÉLOS s.n. Melodie, cântec; partea melodică a unei compoziții muzicale. [< gr. melos – cântec].
Sursa: Dicționar de neologisme
mélos (-suri), s. n. – Melodie, arie. Ngr. μέλος (Gáldi 509). Sec. XVIII, înv. – Der. melodie (mr. miludie), s. f., din ngr. μελωδία și, modern, din fr. mélodie; melodic, adj., din fr. mélodique; melodios, adj., din fr. melodieux; melodramă, s. f., din fr. mélodrame; melodramatic, adj., din fr. mélodramatique; meloman, s. m., din fr. mélomane; melomanie, s. f., din fr. mélomanie.Sursa: Dicționarul etimologic român mélos s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MÉLOS s. n. 1. Melodie, cântec; p. ext. muzică. 2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din ngr. mélos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 