*melopéĭe f., pl. eĭ (vgr. melopoiia, d. mélos, cîntec și poiéo, fac; lat. melopoeia. V. epo- și onomato-peĭe). La vechiĭ Grecĭ, totalitatea regulelor compuneriĭ muzicale. Azĭ, cîntec ritmic care acompaniază o declamațiune. Fig. Recitativ, cîntec monoton.
Sursa: Dicționaru limbii românești