MELOMÁN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr. mélomane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MELOMÁN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr. mélomane].
Sursa: Dicționar de neologisme
*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr. mélos, cîntec, și -man. V. man). Care ĭubește cu pasiune muzica.
Sursa: Dicționaru limbii românești
melomán s. m., pl. melomániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meloman m. cel ce iubește cu pasiune muzica.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
