Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele mehenghi:

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mehénghi (mehenghiuri), s. n.1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk.Der. mehenghe, s. f. (fățarnică).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mehénghĭ, -ghe adj., pl. tot așa (turc. mehenk, d. ar. mehakki, peatră [!] de încercat metalele prețioase (V. scandălă); ngr. meéngi, bg. mehenk). Est. Fam. Șiret, priceput. – În Munt. rar mehéngher, -ă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mehénghi1 (pop.) adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mehénghi2 (înv.) s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. (Înv.)S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mehénghi (mehenghiuri), s. n.1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk.Der. mehenghe, s. f. (fățarnică).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mehénghĭ, -ghe adj., pl. tot așa (turc. mehenk, d. ar. mehakki, peatră [!] de încercat metalele prețioase (V. scandălă); ngr. meéngi, bg. mehenk). Est. Fam. Șiret, priceput. – În Munt. rar mehéngher, -ă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mehénghi1 (pop.) adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mehénghi2 (înv.) s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. (Înv.)S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)