Meduza = Medusa.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
MEDUZA (în mitologia greacă), una dintre cele trei Gorgone; singura muritoare. Inițial, o încântătoare tânără, a fost transformată de Atena, din gelozie sau ca pedeapsă pentru relația sa cu Poseidon, într-o ființă cu chip înspăimântător, având un cap înconjurat de șerpi și a cărui vedere împietrea pe orice muritor. Perseu i-a tăiat capul în somn, ajutat de Atena care i-a ținut scutul ei drept oglindă. Capul M. a fost fixat de Atena pe scut (egidă). Din sângele M. ucise s-a născut calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor.Sursa: Dicționar enciclopedic
Meduza f. 1. Mit. una din cele trei Gorgone, al cării păr era împleticit cu șerpi și a cării privire împietria: ea fu răpusă de Perseu; 2. zoofit marin care seamănă unei masse gelatinoase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Meduza = Medusa.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
MEDUZA (în mitologia greacă), una dintre cele trei Gorgone; singura muritoare. Inițial, o încântătoare tânără, a fost transformată de Atena, din gelozie sau ca pedeapsă pentru relația sa cu Poseidon, într-o ființă cu chip înspăimântător, având un cap înconjurat de șerpi și a cărui vedere împietrea pe orice muritor. Perseu i-a tăiat capul în somn, ajutat de Atena care i-a ținut scutul ei drept oglindă. Capul M. a fost fixat de Atena pe scut (egidă). Din sângele M. ucise s-a născut calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor.Sursa: Dicționar enciclopedic Meduza f. 1. Mit. una din cele trei Gorgone, al cării păr era împleticit cu șerpi și a cării privire împietria: ea fu răpusă de Perseu; 2. zoofit marin care seamănă unei masse gelatinoase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MEDÚZĂ s. f. animal marin celenterat, cu corpul gelatinos, transparent, în forma unei ciuperci. (< fr. méduse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MEDÚZĂ s.f. 1. Ființă fabuloasă, închipuită ca o femeie cu șerpi în loc de păr. 2. Animal marin celenterat, cu corpul gelatinos în forma unei ciuperci. [Cf. fr. méduse < Meduza – una din Gorgone].
Sursa: Dicționar de neologisme
*medúză f., pl. e (lat. Medúsa, vgr. Médusa, numele unuĭ monstru mitologic). Zool. Polip marin de forma uneĭ mase gelatinoase. V. celenterat, acalefă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
medúză s. f., g.-d. art. medúzei; pl. medúzeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)