MEDICAMÉNT s. n. substanță pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. (< fr. médicament, lat. médicamentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEDICAMÉNT, medicamente, s. n. Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală; doctorie, leac, medicină (2). – Din fr. médicament, lat. medicamentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MEDICAMÉNT s.n. Substanță întrebuințată pentru vindecarea sau pentru prevenirea unei boli. [< fr. médicament, cf. lat. medicamentum].
Sursa: Dicționar de neologisme
*medicamént n., pl. e (lat. medicamentum). Remediŭ, leac, substanță care vindecă. Fig. Procedură p. a vindeca: munca e medicamentu plictiseliĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
medicamént s. n., pl. medicaménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită medicament n. leac, substanță proprie a vindeca o boală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MEDICAMÉNT, medicamente, s. n. Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală; doctorie, leac, medicină (2). – Din fr. médicament, lat. medicamentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)