MEDALIÁ vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].
Sursa: Dicționar de neologisme
medaliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliáză, 1 pl. medaliém (-li-em); conj. prez. 3 să medaliéze; ger. medaliínd (-li-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
medalia - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul medalie