Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele mecanică:

MECÁNICĂ s.f. 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / cf. fr. mécanique, cf. gr. mechane – mașină].
Sursa: Dicționar de neologisme



MECÁNICĂ, mecanici, s. f. I. 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ◊ Mecanică cerească = ramură a astrologiei care studiază mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (Înv.) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). – Din lat. mechanica, germ. Mechanik, fr. mécanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mecánică s. f., g.-d. art. mecánicii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mecanică f. 1. partea matematicelor ce studiază legile mișcării și ale echilibrului precum și acțiunea mașinelor: mecanica coprinde dinamica și statica; 2. operă ce tratează despre această știință; 3. fig. dispozițiune naturală sau artificială a corpurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

mecanica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul mecanic

mecanică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mecanic