MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].
Sursa: Dicționar de neologisme
*maxilár, -ă adj. (lat. maxillaris, d. maxilla, falcă. V. măsea). Anat. Relativ la fălcĭ, al fălcilor: os maxilar. S. n., pl. e. Falcă: maxilaru inferior și cel superior.
Sursa: Dicționaru limbii românești
maxilár1 adj. m., pl. maxilári; f. maxiláră, pl. maxiláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită maxilár2 s. n., pl. maxiláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită maxilar a. ce ține de măsele. ║ n. osul maxilar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)