Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele matrița:

MATRIȚÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MATRIȚÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].
Sursa: Dicționar de neologisme

matrițá (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matrițeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MATRÍȚĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau din mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie. – Din germ. Matrize.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MATRÍȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].
Sursa: Dicționar de neologisme

MATRÍȚĂ (‹ germ.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă alcătuită dintr-un sau mai multe părți, folosită la fasonarea unul material prin deformarea lui plastică sub presiune. Se deosebesc m. de forjat, m. de predat, m. de injectat mase plastice etc. 2. (POLIGR.) M. de linotip = m. folosită la turnarea literelor de linotip. ◊ M. de monotip = m. paralelipipedică care are gravată pe una din fețele frontale floarea literei; se folosește la turnarea literelor. ◊ M. de stereotipie = m. confecționată din carton special, pe care se imprimă forma inversă formei tipografice.
Sursa: Dicționar enciclopedic

matríță (formă) (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matríței; pl. matríțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau din mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie. – Din germ. Matrize.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂTRÍȚĂ, mătrițe, s. f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris).Cf. mătreață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mătríță (plantă) (mă-tri-) s. f., g.-d. art. mătríței; pl. mătríțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂTRÍȚĂ, mătrițe, s. f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris).Cf. mătreață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)