MASTICÁȚIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MASTICÁȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MASTICÁȚIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticațiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca].
Sursa: Dicționar de neologisme
masticáție (-ți-e) s. f., art. masticáția (-ți-a), g.-d. art. masticáției; pl. masticáții, art. masticáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MASTICÁȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)