MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române mas n., pl. urĭ (d. mîn, mas). Acțiunea de a mînea, de a petrece noaptea: masu ne va fi la han.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mas (reg.) s. n., pl. másuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mas n. rămânere peste noapte: are să fie masul în pădure CR. [Lat. MANSUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române mas n., pl. urĭ (d. mîn, mas). Acțiunea de a mînea, de a petrece noaptea: masu ne va fi la han.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mas (reg.) s. n., pl. másuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mas n. rămânere peste noapte: are să fie masul în pădure CR. [Lat. MANSUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române mas n., pl. urĭ (d. mîn, mas). Acțiunea de a mînea, de a petrece noaptea: masu ne va fi la han.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mas (reg.) s. n., pl. másuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mas n. rămânere peste noapte: are să fie masul în pădure CR. [Lat. MANSUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mas - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mânea