MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MARTIROLÓGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie. 2. (Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron. -giu. / < lat. martyrologium, cf. germ. Martyriologium, ngr. martirologion, fr. martyrologe].
Sursa: Dicționar de neologisme
*martirológiŭ n. (mlat. martyrologium, ngr. martyrológion, compus ca și oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu sinaxar). Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor: martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.
Sursa: Dicționaru limbii românești
martirológiu [giu pron. giu] s. n., art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (-gi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită martirologiu n. 1. catalogul martirilor și al sfinților în genere; 2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)