MARSUÍN s. m.. 1. cetaceu asemănător cu delfinul; porc-de-mare. 2. apărătoare de parâmă fixată la prova și la pupa unor nave pentru manevre. (< fr. marsouin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MARSUÍN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din fr. marsouin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MARSUÍN s.m. Mamifer cetaceu asemănător cu delfinul; purcel de mare. [Pron. -su-in. / < fr. marsouin, cf. germ. Meerschwein – porc de mare].
Sursa: Dicționar de neologisme
MARSUÍN (‹ fr.) s. m. Mamifer cetaceu din familia delfinidelor, cu dinți izodonți, aplatizați lateral, cu vârfuri crenelate fără un rostru distinct, având 1,30-1,80 m lungime (Phocaena phocaena). Trăește în Oc. Atlantic, M. Mediterană și Marea Neagră; specie bentonică, prezentă în apropierea țărmului, mai ales vara. Sin. porc de mare.Sursa: Dicționar enciclopedic *marsuín m. (fr. marsouin, d. francicu mar-swin; germ. meer-schwein, porc de mare). Un fel de delfin din mările recĭ și temperate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
marsuín s. m., pl. marsuíniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MARSUÍN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din fr. marsouin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)