MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
marfagíŭ (d. marfă). Marchidan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
marfagíu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită marfagiu m. negustor ambulant.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 